Deci mi-e rau. Sa bagam un inceput rapid. Cei trei cititori ai blogului m-au somat sa mai scriu cate ceva din cand in cand.
De fapt am 4 cititori. Al patrulea este acest Smith care mi-a copiat un post intreg.
La articolul asta am muncit mult. Am citit statusuri, le-am scris, am intebat pe toata lumea de statusuri penale. Si vine el si copy paste.
Ii dedic aceasta melodie. Cu drag!
Tuesday, November 17, 2009
Monday, June 22, 2009
Povestea unei rochii fericite
Rochia despre care am sa va povestesc este speciala. E o rochie nici prea lunga, nici prea scurta, un pic crapata, destul de colorata si foarte interesanta. Sta expusa in vitrina unui magazin nici prea fashion, dar nici prea vintage.
Toata lumea care o vede o admira. Si toata lumea o invidiaza. Chiar si rochiile din jurul ei ii spun cu o grimasa in coltul reverului ca ar vrea sa fie ca ea. Rochia noastra stie cand sa fie eleganta, cand sa fie sexy si cand sa arunce o privire plina de rautate.
La inceput, pe cand era o rochita speriata, o domnisoara a purtat-o cativa ani. I-a dat incredere in ea si a facut-o sa se simta cea mai eleganta rochie. Bucatica asta de material si-a dat seama ca valoreaza ceva si a hotarat sa paraseasca garderoba domnisoarei. A petrecut cativa ani in sifonierul unei fete care era prea indecisa. La inceput a purtat-o foarte mult, apoi o uita mototolita in dulap cu zilele. Fata a plecat din tara si rochia a ajuns aruncata intr-un colt. S-a ridicat demna de acolo, si-a pus cateva petice si a fost destul de atractiva pentru o tipa pe corpul careia se mula perfect. Timpul insa facut ca si aceasta fata sa o abandoneze in dulap. Tot ea a dus-o inapoi la magazin, nu inainte de a-i spune ca e cea mai buna rochie pe care a avut-o vreodata, dar ca moda a trecut si nu poate sa o mai poarte.
Rochia noastra nu a mai vrut sa vada lumina vitrinei pentru mult timp. A stat pe un umeras in depozitul magazinului, s-a peticit si si-a schimbat croiala. O vanzatoare a observat-o si a expus-o pe un manechin chiar la intrarea in magazin. Intr-o zi, o doamna la vreo 40 de ani a intrat si a cerut cu insistenta sa probeze rochia. Era prea scurta si stridenta pentru ea, o strangea peste tot, dar a vrut neaparat sa o poarte.
Doamna de 40 de ani s-a mandrit cateva luni cu rochia ei, in timp ce toata lumea se uita cruci. Rochia noastra era foarte fericita. Desi la inceput o dureau pensele care se chinuiau sa acopere formele exagerate ale doamnei, incepuse sa creada ca si-a gasit sifonierul alaturi de care isi va petrece toata viata.
Insa acolo in sifonier trona o rochie mai eleganta decat ea, cumparata de la un magazin cu renume. I-a fost tot timpul teama de ea, desi doamna se jura ca nu-i mai place acea rochie. Si intr-o zi, cand usa dulapului s-a deschis rochia noastra a fost uitata si cea eleganta a vazut din nou lumina zilei. Biata rochita peticita si-a dat seama ca doamna se potrivea mult mai bine cu cealalta si s-a retras pe un umeras de lemn, de unde nu a contenit sa-i zambeasca doamnei in fiecare zi.
Acum rochia noastra este din nou in vitrina. Fata care o tinuse mototolita intr-un colt acum cativa ani se tot plimba prin fata magazinului, dar nu are curajul sa o cumpere din nou. Ii este teama ca ii va strica materialul. Iar doamna de 40 de ani, ii mai arunca uneori o privire cand isi opreste masina la semaforul din dreptul magazinului.
Rochia noastra e fericita pentru ca stie ca timpul le rezolva pe toate.
Toata lumea care o vede o admira. Si toata lumea o invidiaza. Chiar si rochiile din jurul ei ii spun cu o grimasa in coltul reverului ca ar vrea sa fie ca ea. Rochia noastra stie cand sa fie eleganta, cand sa fie sexy si cand sa arunce o privire plina de rautate.
La inceput, pe cand era o rochita speriata, o domnisoara a purtat-o cativa ani. I-a dat incredere in ea si a facut-o sa se simta cea mai eleganta rochie. Bucatica asta de material si-a dat seama ca valoreaza ceva si a hotarat sa paraseasca garderoba domnisoarei. A petrecut cativa ani in sifonierul unei fete care era prea indecisa. La inceput a purtat-o foarte mult, apoi o uita mototolita in dulap cu zilele. Fata a plecat din tara si rochia a ajuns aruncata intr-un colt. S-a ridicat demna de acolo, si-a pus cateva petice si a fost destul de atractiva pentru o tipa pe corpul careia se mula perfect. Timpul insa facut ca si aceasta fata sa o abandoneze in dulap. Tot ea a dus-o inapoi la magazin, nu inainte de a-i spune ca e cea mai buna rochie pe care a avut-o vreodata, dar ca moda a trecut si nu poate sa o mai poarte.
Rochia noastra nu a mai vrut sa vada lumina vitrinei pentru mult timp. A stat pe un umeras in depozitul magazinului, s-a peticit si si-a schimbat croiala. O vanzatoare a observat-o si a expus-o pe un manechin chiar la intrarea in magazin. Intr-o zi, o doamna la vreo 40 de ani a intrat si a cerut cu insistenta sa probeze rochia. Era prea scurta si stridenta pentru ea, o strangea peste tot, dar a vrut neaparat sa o poarte.
Doamna de 40 de ani s-a mandrit cateva luni cu rochia ei, in timp ce toata lumea se uita cruci. Rochia noastra era foarte fericita. Desi la inceput o dureau pensele care se chinuiau sa acopere formele exagerate ale doamnei, incepuse sa creada ca si-a gasit sifonierul alaturi de care isi va petrece toata viata.
Insa acolo in sifonier trona o rochie mai eleganta decat ea, cumparata de la un magazin cu renume. I-a fost tot timpul teama de ea, desi doamna se jura ca nu-i mai place acea rochie. Si intr-o zi, cand usa dulapului s-a deschis rochia noastra a fost uitata si cea eleganta a vazut din nou lumina zilei. Biata rochita peticita si-a dat seama ca doamna se potrivea mult mai bine cu cealalta si s-a retras pe un umeras de lemn, de unde nu a contenit sa-i zambeasca doamnei in fiecare zi.
Acum rochia noastra este din nou in vitrina. Fata care o tinuse mototolita intr-un colt acum cativa ani se tot plimba prin fata magazinului, dar nu are curajul sa o cumpere din nou. Ii este teama ca ii va strica materialul. Iar doamna de 40 de ani, ii mai arunca uneori o privire cand isi opreste masina la semaforul din dreptul magazinului.
Rochia noastra e fericita pentru ca stie ca timpul le rezolva pe toate.
Sunday, June 21, 2009
Criza la promotii
Club. Noapte, fun, muzica. Doua fete coboara scarile pe niste tocuri maricele. Aveau fuste cu paiete si genti mari. Clar. Promotie la tigari. Ceea ce ma bucura destul de mult.
Au ajuns foarte repede la mine, clasica intrebare, ce fumezi, eu Dunhill, ea de care, ii arat pachetul si imi spune ca imi da un pachet de Marlboro Filter Plus si o bricheta in schimbul pachetului meu de tigari. Acum..afacera ar fi fost buna pentru mine, ca in pachet aveam mai putin de 10 tigari, dar...am zis nu. Pentru ca romanu' la promotie e obisnuit sa IA si nu sa DEA.
Deci? Criza la promotii? Care e faza? Ce faceau cu pachetele luate de la noi?
A...si promotia nu a avut deloc succes, fetele au iesit foarte repede, nu prea cred ca au avut sanse sa faca schimb de tigari.
Au ajuns foarte repede la mine, clasica intrebare, ce fumezi, eu Dunhill, ea de care, ii arat pachetul si imi spune ca imi da un pachet de Marlboro Filter Plus si o bricheta in schimbul pachetului meu de tigari. Acum..afacera ar fi fost buna pentru mine, ca in pachet aveam mai putin de 10 tigari, dar...am zis nu. Pentru ca romanu' la promotie e obisnuit sa IA si nu sa DEA.
Deci? Criza la promotii? Care e faza? Ce faceau cu pachetele luate de la noi?
A...si promotia nu a avut deloc succes, fetele au iesit foarte repede, nu prea cred ca au avut sanse sa faca schimb de tigari.
Subscribe to:
Posts (Atom)
